TUBERCULOSIS

-Iuliei-

Cand te vei trezi va fi prea tarziu: casa ta va fi in ruina, bantuita de sobolani. Parintii tai vor fi morti deja de mult iar fratii tai vor cauta sa isi scape copiii de la pieire. Poate ca vei sta singura in fiecare seara pe balconul de piatra privind in departare catre ceea ce ai fost. Parul tau asemenea carbunelui aprins va flutura lugubru dar frumos. Un frumos rece ca de mort. Ochii de carbune stins vor ti se vor inchide si vei disparea pentru totdeauna undeva in adancul propriei tale fiinte. Ascunsa printre jucariile care le indragesti poate prea mult. Asa cum cauti lumina in intuneric, asa cum vezi zapada noaptea, asa cum ceata se transforma in nimfe cu rotunjiri dulci, asa stai inmarmurita ca o statuie de marmura alba privind departe, tinand in mana tremuranda o batista insangerata.