MOTANUL VATERLO

Seara după ce soarele apune

Când se face linişte

Seara când străzile sunt pustii

Când umblă doar cerşetorii

Seara din tomberon se aud zgomote.

Capacul se mişcă,

Tomberonul se clatină

Capacul se ridică

Tomberonul se răstoarnă

Şi ambele cad.

Printre gunoaie foieşte o umbră

Dintre cutii de conserve

Printre tuburi îndoite de fixativ

Dintre sticle o formă se desprinde

Şi apare vesel motanul Vaterlo.

Motanul Vaterlo vesel

Sare peste garduri şi acoperişuri

De ţiglă cu hornuri afumate.

Se opreşte pe la ferestre

Să cânte la saxofon.

Motanul Vaterlo cântă vesel

Până noaptea târziu când Jane

Îl îmbrânceşte şi îi îndoaie saxofonul.

Îl împinge pe motan în noroi

Apoi trânteşte fereastra.

Motanul Vaterlo se ridică vesel

Din noroiul de pe stradă

Îşi ia saxofonul şi îşi aşază funda

Apoi pleacă şchiopătând

Pe străzi mai departe.

Vesel Motanul Vaterlo vede un

Jaguar luxos şi întră repede în el

Aşezându-se pe banchetă

Începe să cânte la saxofon până când

Aude un sforăit şi apare judecătorul Roland.

Motanul Vaterlo plonjează afară

În noroiul din stradă iar saxofonul

În cap. Se ridică şi îşi aşază funda

Apoi pleacă şchiopătând

Pe străzi mai departe.

Motanul Vaterlo găseşte o chitară

În gunoi. Se învârte vesel în jurul ei

O miroase şi o priveşte mirat apoi

Începe să cânte la saxofon

Până apare celebrul Diego.

Motanul Vaterlo cade lângă un felinar

Iar saxofonul peste coadă. Se ridică

Şi îşi aşază funda îşi ia saxofonul

Apoi pleacă şchiopătând

Pe străzi mai departe.

Motanul Vaterlo se plimbă pe

Străzi şi-ntr-o fundătură vede un barbat

Cu un revolver ţintit spre o damă.

Motanul se aşază vesel şi începe

Să cânte la saxofon.

Motanul Vaterlo visează dar

Un glonţ şuieră şi-l doboară în

Noroi. Barbatul dispare iar dama

Leşină cu geanta goală

Căzând pe pavaj.

Motanul Vaterlo cântă vesel

La saxofon. Poartă o fundă roz

Şi blana pieptănată.

Motanul Vatrelo cântă vesel

Dar cântă undeva departe...

The miskatonic Complex

It was in the winter of 1920. The private detective Jack Walters was sent in Miskatonic - a strange town near London - to investigate some missings. One of them was of his father. In fact Miskatonic was a deserted fisshing port: many shipwrecks, haunted buildings, all was twisted, an endless fog covered the street and it seems that it was the work of the devil...
Walters faund the corpse of his father buried in the Western Woods near the wind-mill that he built when he was younger.
It was so strange when he descovered that many people from Miskatonic disappear in strange ways. He started to believe that he had to deal with a strange kind of murder. He faund the key of that massacre in the local Poor-House: an old woman told him a strange story about the people from Miskatonic. They prays to one creature called Dagon and his consort Hydra and the only way to prove theyr faith was to practice human sacrifices, the suicide and an insane kind of necromancery.
After three weeks since he came here, the people dyied. They were all dead. In time, alone, Jack Walters started to believe in that legend and this creature. On the last page from his diary he writed :
"IF YOU FEED YOURESELF WHIT WHAT YOU SEE, YOU BECOME LIKE THEM"

That night his office rested empty and the windows oppened. The only solution was the window - to fall in the endless fog of Miskatonic's streets...