Nu cred in arta, nu sunt un artist. Arta nu exista, sau daca exista, atunci ea este doar o mascarada incomoda, un fel de drog asemenea absintului care te arunca intr/o lume perfida, o copie falsa a lumii fizice, la randul ei copie a unei lumi adevarate

ZEUL CEL MARE

...Oamenii isi facusera o statuie mare in forma de paun careia i se inchinau si ii aduceau drept jertfa cate 47 de copii in fiecare dimineata pentru a aduce ploaia pe taramul lor sterp. Oamenii isi facusera o statuie mare in forma de bivol careia i se inchinau si aduceau drept jertfa cate 783 de copii si 682 de fecioare in fiecare dimineata pentru a face pamantul mult mai roditor. Oamenii isi facusera o statuie mare in forma de caine careia i se inchinau si ii aduceau drept jertfa cate 2739945 de batrani in fiecare dimineata pentru a-i face pe razboinici mult mai viteji. Oamenii isi facusera o statuie mare in forma de maimuta careia i se inchinau si ii aduceau drept jertfa cate 232445759904 de tarfe in fiecare dimineata pentru a aduce veselie in colibele lor. Oamenii isi facusera o statuie in forma de camila careia i se inchinau si ii aduceau drept jertfa 897690348512238856 de invalizi pentru a apara de furtuna tinutul, insa Zeul Cel Mare se scarbi de atata sange varsat si intr-o dimineata le suci gatul tuturor...

NOAPTEA DIN AJUNUL METAMORFOZEI

...Daca ar fi stiut ca profesorul va muri peste doua saptamani, ar fi avut grija sa il spioneze cateva nopti la rand pentru a deslusi natura indoielnica a experimentelor pe are le desfasura la miezul noptii. Insa chiar si asa, nu ar fi reusit pentru ca servitorul profesorului Lovecraft aduse din Arabia un caine monstruos de mare, menit sa-i tina depare pe curiosi. Zvonurile spuneau ca insusi Necuratul s-a intrupat in acel caine. Bertha se gandi ca daca profesorul isi va aplica pe propria persoana experimentul, ar fi avut tote sansele sa fie inchisa, deoarece autoritatile o aveu deja in ochi pentru niste acuzații vagi de vrăjitorie. In fond, toata familia Berthei fusese implicata ani la rand in procese care nu-si gaseau sfarsitul datorita probelor slabe care puteau fi aduse impotriva "vrajitoriei"...

SAND AND STONE

...O legasera in bataie de joc cu cateva funii de gat iar calaii o tineau strans astfel incat daca biata femeie vroia sa fuga inainte se intepenea in funia ce o tragea in spate iar de voia sa dea in parti, o oprea funia din apoi. Se stransesera cativa oameni curiosi dar foarte razvrati, ciocnind cate doua pietre in maini. Ea pasea desculta, imbracata cu o camasa alba lunga, pamantul era prafuit si incins. In fata de tot, in mijloc era o vale mica marginita de mormane de pietre si o groapa in care - atunci cand fu impinsa - femeia cazu pana la brau. Doi barbati o ingropara repede iar ea ramase cu mainile legate, intepenita in nisipul fierbinte. Abia putea respira. Oamenii care se inghesuiau in jurul ei batatorisera pamantul cu poicioarele lor incat nefericita abia putea sa mai respire. Apoi se departara de ea si aruncara cu totii pietre zdrobindu-i capul.

MEDICAMENTUL

...iar mancarea fierbea in oala pe aragazul plin de grasime. Zoaiele ce invadasera casa amenintau dormitoarele din capatul scarii iar sobolanii incepusera sa apara in mansarda unde profesorul Lovecraft servea dimineata ceaiul. Servitorii plecasera rand pe rand, scarbiti de impolitetea stapanei casei si din pricina faptului ca nu primeau banii cuveniti. Ca sa nu se plictiseasca, doamna Karlota sedea mereu pe un jilt citind Tora, band rachiu sau facand orice altceva in afara de curatenie. Renuntase cu cateva zile in urma la doliul ce/l purta pe urma fratelui ei iar acum purta o camasa alba din in si o vesta din stofa maro. Parul ii era dezordonat, zburlit. Pretindea ca este mult mai sanatos sa nu/l piepteni. Din jiltul ei il privea pe profesorul Lovecraft, intepenit in caruciorul cu rotile pentru totdeauna, orb de/a binelea.
"Trebuie sa/ti iei medicamentul. Ei, nu auzi? Trezeste/te!" Si ii trase o palma peste umar.
"Ei da, medicamentul."
Doamna Karlota se ridica privindu/l pe profesor, isi lasa pipa pe marginea mesei apoi turna un pliculet de praf intr/un ibric de arama. Se opri gandindu/se la ceva apoi desfacu inca un plic si/l turna peste celalalt.
"Cate plicuri pui?"
"Unul, ca intotdeauna."
"Doar unul, ai grija sa nu gresesti."
Apoi ea s eindrepta spre chiuveta din fonta infecta si rasuci robinetul ruginit cu bulina rosie. Umplu ibricul pe jumatate cu apa apoi reveni la masa si desfacu toate plicurile varsandu/le peste apa.
"Acum ai pus zaharul, nu/i asa?"
"Da.Casca gura."
Domnul profesor casca gura mare iar doamna vru sa ii apropie cana de buze.
"Tu nu stii ca eu nu pot sa beau?"
Karlota il privi apoi lua o lingurita si isi trase scaunul langa caruciorul batranului. Lua cu lingurita din cana si ii dadea profesorului sa soarba.
"E tare porcaria asta. Si are gust de piersica parca."
"Porcaria asta o sa te faca bine. Da, e cu piersici, domnule Lovecraft, cu piersici scumpule..."
Iar ea continua sa ii dea medicamentul.

HORROR-UL
INCERCARE DE A FACE ARTA
-partea 1-

...ceea ce este foarte interesant in cazul horror-ului este felul in care este abordat, felul in care este manipulat, redarea produsului in sine. Indiferent ca este vorba de film, animatie, jocuri video, exista intotdeauna o poarta de iesire intr-o lume diferita, destul de greu de descoperit. Fundamentul operei perfecte in stil sumbru, horror este unul psihologic. Totul este fundamentat pe valori personale psihice care pornesc de la un singur subiect. Subiectul este constituit de o persoana, un om. "Call of Chthulu" este un joc video produs dupa povestirea cu acelasi nume scrisa de H. P. Lovecraft. Iar povestea lui Lovecraft porneste din stilul sau propriu de viata care l-a influentat intreaga existenta si opera. Sa nu intelegem gresit> nu vreau sa spun ca opera perfecta este cea psihologica desi tind spre acest gen. Doresc doar sa demonstrez ca diferentele dintre opere (de orice gen) sunt de ordin psihologic la origine, motiv pentru care operele geniale sunt intotdeauna diferite. Adaptam in functie de trasaturile noastre psihice, de filosofia proprie un fel de a spune o poveste a noastra.
Regizorul spune intotdeauna povestea lui in povestea altuia (in cazul in care nu el este autorul scenariului), de aceea este foarte grav sa acuzi de plagiat (copiat) pe cineva care adapteaza o piesa sau face un remake dupa un film oarecare.
"Sleepy Hollow" (Tim Burton, 2000, fireste oscarizat ) este o ecranizare aparte dupa legenda cu acelasi nume scrisa de W. Irwing dar in acelasi timp un remake dupa filmul din '71. Este o viziune unica burtoniana ce modifica stilul clasic in unul expresionist specific. Bineinteles ca adaptarea isi rezerva si modificari fata de opera originala. .. (va continua)

EXPRESiONiSM

in grafica

TUBERCULOSIS

-Iuliei-

Cand te vei trezi va fi prea tarziu: casa ta va fi in ruina, bantuita de sobolani. Parintii tai vor fi morti deja de mult iar fratii tai vor cauta sa isi scape copiii de la pieire. Poate ca vei sta singura in fiecare seara pe balconul de piatra privind in departare catre ceea ce ai fost. Parul tau asemenea carbunelui aprins va flutura lugubru dar frumos. Un frumos rece ca de mort. Ochii de carbune stins vor ti se vor inchide si vei disparea pentru totdeauna undeva in adancul propriei tale fiinte. Ascunsa printre jucariile care le indragesti poate prea mult. Asa cum cauti lumina in intuneric, asa cum vezi zapada noaptea, asa cum ceata se transforma in nimfe cu rotunjiri dulci, asa stai inmarmurita ca o statuie de marmura alba privind departe, tinand in mana tremuranda o batista insangerata.

MOTANUL VATERLO

Seara după ce soarele apune

Când se face linişte

Seara când străzile sunt pustii

Când umblă doar cerşetorii

Seara din tomberon se aud zgomote.

Capacul se mişcă,

Tomberonul se clatină

Capacul se ridică

Tomberonul se răstoarnă

Şi ambele cad.

Printre gunoaie foieşte o umbră

Dintre cutii de conserve

Printre tuburi îndoite de fixativ

Dintre sticle o formă se desprinde

Şi apare vesel motanul Vaterlo.

Motanul Vaterlo vesel

Sare peste garduri şi acoperişuri

De ţiglă cu hornuri afumate.

Se opreşte pe la ferestre

Să cânte la saxofon.

Motanul Vaterlo cântă vesel

Până noaptea târziu când Jane

Îl îmbrânceşte şi îi îndoaie saxofonul.

Îl împinge pe motan în noroi

Apoi trânteşte fereastra.

Motanul Vaterlo se ridică vesel

Din noroiul de pe stradă

Îşi ia saxofonul şi îşi aşază funda

Apoi pleacă şchiopătând

Pe străzi mai departe.

Vesel Motanul Vaterlo vede un

Jaguar luxos şi întră repede în el

Aşezându-se pe banchetă

Începe să cânte la saxofon până când

Aude un sforăit şi apare judecătorul Roland.

Motanul Vaterlo plonjează afară

În noroiul din stradă iar saxofonul

În cap. Se ridică şi îşi aşază funda

Apoi pleacă şchiopătând

Pe străzi mai departe.

Motanul Vaterlo găseşte o chitară

În gunoi. Se învârte vesel în jurul ei

O miroase şi o priveşte mirat apoi

Începe să cânte la saxofon

Până apare celebrul Diego.

Motanul Vaterlo cade lângă un felinar

Iar saxofonul peste coadă. Se ridică

Şi îşi aşază funda îşi ia saxofonul

Apoi pleacă şchiopătând

Pe străzi mai departe.

Motanul Vaterlo se plimbă pe

Străzi şi-ntr-o fundătură vede un barbat

Cu un revolver ţintit spre o damă.

Motanul se aşază vesel şi începe

Să cânte la saxofon.

Motanul Vaterlo visează dar

Un glonţ şuieră şi-l doboară în

Noroi. Barbatul dispare iar dama

Leşină cu geanta goală

Căzând pe pavaj.

Motanul Vaterlo cântă vesel

La saxofon. Poartă o fundă roz

Şi blana pieptănată.

Motanul Vatrelo cântă vesel

Dar cântă undeva departe...

The miskatonic Complex

It was in the winter of 1920. The private detective Jack Walters was sent in Miskatonic - a strange town near London - to investigate some missings. One of them was of his father. In fact Miskatonic was a deserted fisshing port: many shipwrecks, haunted buildings, all was twisted, an endless fog covered the street and it seems that it was the work of the devil...
Walters faund the corpse of his father buried in the Western Woods near the wind-mill that he built when he was younger.
It was so strange when he descovered that many people from Miskatonic disappear in strange ways. He started to believe that he had to deal with a strange kind of murder. He faund the key of that massacre in the local Poor-House: an old woman told him a strange story about the people from Miskatonic. They prays to one creature called Dagon and his consort Hydra and the only way to prove theyr faith was to practice human sacrifices, the suicide and an insane kind of necromancery.
After three weeks since he came here, the people dyied. They were all dead. In time, alone, Jack Walters started to believe in that legend and this creature. On the last page from his diary he writed :
"IF YOU FEED YOURESELF WHIT WHAT YOU SEE, YOU BECOME LIKE THEM"

That night his office rested empty and the windows oppened. The only solution was the window - to fall in the endless fog of Miskatonic's streets...