Seara după ce soarele apune
Când se face linişte
Seara când străzile sunt pustii
Când umblă doar cerşetorii
Seara din tomberon se aud zgomote.
Capacul se mişcă,
Tomberonul se clatină
Capacul se ridică
Tomberonul se răstoarnă
Şi ambele cad.
Printre gunoaie foieşte o umbră
Dintre cutii de conserve
Printre tuburi îndoite de fixativ
Dintre sticle o formă se desprinde
Şi apare vesel motanul Vaterlo.
Motanul Vaterlo vesel
Sare peste garduri şi acoperişuri
De ţiglă cu hornuri afumate.
Se opreşte pe la ferestre
Să cânte la saxofon.
Motanul Vaterlo cântă vesel
Până noaptea târziu când Jane
Îl îmbrânceşte şi îi îndoaie saxofonul.
Îl împinge pe motan în noroi
Apoi trânteşte fereastra.
Motanul Vaterlo se ridică vesel
Din noroiul de pe stradă
Îşi ia saxofonul şi îşi aşază funda
Apoi pleacă şchiopătând
Pe străzi mai departe.
Vesel Motanul Vaterlo vede un
Jaguar luxos şi întră repede în el
Aşezându-se pe banchetă
Începe să cânte la saxofon până când
Aude un sforăit şi apare judecătorul Roland.
Motanul Vaterlo plonjează afară
În noroiul din stradă iar saxofonul
În cap. Se ridică şi îşi aşază funda
Apoi pleacă şchiopătând
Pe străzi mai departe.
Motanul Vaterlo găseşte o chitară
În gunoi. Se învârte vesel în jurul ei
O miroase şi o priveşte mirat apoi
Începe să cânte la saxofon
Până apare celebrul Diego.
Motanul Vaterlo cade lângă un felinar
Iar saxofonul peste coadă. Se ridică
Şi îşi aşază funda îşi ia saxofonul
Apoi pleacă şchiopătând
Pe străzi mai departe.
Motanul Vaterlo se plimbă pe
Străzi şi-ntr-o fundătură vede un barbat
Cu un revolver ţintit spre o damă.
Motanul se aşază vesel şi începe
Să cânte la saxofon.
Motanul Vaterlo visează dar
Un glonţ şuieră şi-l doboară în
Noroi. Barbatul dispare iar dama
Leşină cu geanta goală
Căzând pe pavaj.
Motanul Vaterlo cântă vesel
La saxofon. Poartă o fundă roz
Şi blana pieptănată.
Motanul Vatrelo cântă vesel
Dar cântă undeva departe...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu