MEDICAMENTUL

...iar mancarea fierbea in oala pe aragazul plin de grasime. Zoaiele ce invadasera casa amenintau dormitoarele din capatul scarii iar sobolanii incepusera sa apara in mansarda unde profesorul Lovecraft servea dimineata ceaiul. Servitorii plecasera rand pe rand, scarbiti de impolitetea stapanei casei si din pricina faptului ca nu primeau banii cuveniti. Ca sa nu se plictiseasca, doamna Karlota sedea mereu pe un jilt citind Tora, band rachiu sau facand orice altceva in afara de curatenie. Renuntase cu cateva zile in urma la doliul ce/l purta pe urma fratelui ei iar acum purta o camasa alba din in si o vesta din stofa maro. Parul ii era dezordonat, zburlit. Pretindea ca este mult mai sanatos sa nu/l piepteni. Din jiltul ei il privea pe profesorul Lovecraft, intepenit in caruciorul cu rotile pentru totdeauna, orb de/a binelea.
"Trebuie sa/ti iei medicamentul. Ei, nu auzi? Trezeste/te!" Si ii trase o palma peste umar.
"Ei da, medicamentul."
Doamna Karlota se ridica privindu/l pe profesor, isi lasa pipa pe marginea mesei apoi turna un pliculet de praf intr/un ibric de arama. Se opri gandindu/se la ceva apoi desfacu inca un plic si/l turna peste celalalt.
"Cate plicuri pui?"
"Unul, ca intotdeauna."
"Doar unul, ai grija sa nu gresesti."
Apoi ea s eindrepta spre chiuveta din fonta infecta si rasuci robinetul ruginit cu bulina rosie. Umplu ibricul pe jumatate cu apa apoi reveni la masa si desfacu toate plicurile varsandu/le peste apa.
"Acum ai pus zaharul, nu/i asa?"
"Da.Casca gura."
Domnul profesor casca gura mare iar doamna vru sa ii apropie cana de buze.
"Tu nu stii ca eu nu pot sa beau?"
Karlota il privi apoi lua o lingurita si isi trase scaunul langa caruciorul batranului. Lua cu lingurita din cana si ii dadea profesorului sa soarba.
"E tare porcaria asta. Si are gust de piersica parca."
"Porcaria asta o sa te faca bine. Da, e cu piersici, domnule Lovecraft, cu piersici scumpule..."
Iar ea continua sa ii dea medicamentul.