-ACTUL-

26 septembrie 1820, Tetronia

Numele meu este Oscar van Rieck, am 19 ani si sunt un simplu muncitor la spalatoria orasului. Spalatoria oraslui este o cladire veche plina de gandaci si gunoaie, odinioara o cladire impunatoare ce fusese un sediu al intrunirilor ce se faceau anual cu prilejul Sarbatorii Fantanii. Dupa ce liderul Ordinului Fantanii disparu subit, ceilalti membrii cazusera in dizgratia autoritatilor orasului care au decis sa transforme aceasta cladire intr-o spalatorie. Nimeni nu poate spune care este structura interioara a imobilului pe cale de a se darama deoarece planurile au fost furate iar, in mod oficial acestea au disparut intr-un incendiu. Orice urma a adevarului e aproape imposibil de gasit.

M-am nascut in anul 1801 iar parintii mei m-au abandonat la usa unui strain care m-a adus la un orfelinat. Mintea omului nu isi poate imagina mizeria ce imbacsea camerele stramte, in special mucegaiul din pricina caruia m-am imbolnavit de tuberculoza. Nu imi amintesc decat o singura intamplare: stateam pe un scaun privind pe geam si am auzit un urlet ciudat al cainelui din curtea orfelinatului, apoi am lesinat. Din acel moment, ceva, ca un fel de fantoma, un lucru nevazut apare din intuneric si ma cuprinde aruncandu-ma la podea. Unii oameni care m-au vazut in aceste momente mi-au povestit ca mainile imi tremura, tot corpul imi este cuprins de spasme iar glasul meu scoate sunete de nerecunoscut. Dar eu nu imi amintesc nimic decat o ameteala puternica. Mi-era frica intr-un timp ca voi muri din pricina acestei boli ciudate insa cei cunoscuti imi spuneau ca voi muri doar in cazul in care voi fi la marginea unei ferestre la etajul 3 si voi avea o criza sau pe acoperisul unei cladiri. Parintele Abraham imi spune mereu ca sunt posedat si ca demonul intra in mine pentru a-si gasi chip uman.

Acum ma plimb pe coridorul acoperit cu hartie zdrentuita. Partea aceasta a cladirii este complet izolata de cealalta. E plina de sobolani, podeaua e rupta pe alocuri, ferestrele sunt acoperite cu scanduri batute in forma de X. Probabil ca cei de dinainte au incercat sa scape de unele persoane pentru totdeauna deoarrece cateva usi erau batute in cuie iar in dreptul lor sunt paturi rasturnate cu saltelele rupte din care ies arcuri ruginite.

Un sentiment de amaraciune ma cuprinde cand vad dezastrul din jurul meu si incerc sa caut cu privirea un loc linistit, curat. Observ oglinda si ma apropii cu frica de ea. Cineva a spart-o intentionat sau poate s-a spart accidental. In fata oglinzii, pe o etajera este uitat de 50 de ani un brici metalic cu lama punctata de rugina. E ciudat sa privesti lama unui brici ruginit intr-o oglinda sparta. Chipul mi se vede distorsionat in oglinda sparta, franturi de imagine... Amintiri de tot felul imi vin cap si imi trec incet prin fata ochilor: frigul, ploaia, fumul, mizeria, gandacii, cadavrele de dincolo de usi, lampile de gaz fumegande, cazanele negre pline cu apa clocotita, noroiul, oamenii care ma urasc si ma ocolesc din pricina bolii acesteia, toate mi se amesteca in cap.

Ma departez usor cu figura incruntata, cuprinsa de o tristete bolnava pana ating un butoi din lemn umplut cu rufe murdare, acoperit cu niste scanduri. In mana mea simt lama briciuli ruginit si cu degetul de la aceeasi mana racai rugina. Imi tai inconstient, cu miscari simple toate hainele de pe mine si raman dezgolit. Nu e frig. De fapt simt aburi ajungand pana la mine. Ma asez pe butoiul de lemn si ma privesc in oglinda sparta, cum sunt alcatuit din bucati. Bucati de carne ce arata hidos, franturi de obsesii si de amintiri, frustrari, imaginea mea in oglinda. Toate acestea sunt legate de un fir care le transforma in ceea ce sunt acum. Iar eu tai firul trecand usor si adanc cu lama briciului peste venele de la mana stanga.